Al meu copil de 8 ani
jumate este preocupat sa stranga bani, "sa fie bogat", pornind de la
niste prejudecati create si alimentate in randul prietenilor. Ma ingrijoreaza
putin aceste trairi si as vrea sa tin lucrurile in echilibru, considerand ca
deocamdata este important sa deprinda modestia si sa acorde prioritate
adevaratelor valori. Totodata imi doresc sa fie responsabil, sa aiba atitudinea
potrivita fata de bugetul familiei, sa inteleaga ca este intotdeauna limitat. Avand
in vedere aceste aspecte, am indraznit (il urmaresc de ceva timp aparitiile si
sincer aveam ceva dubii ca il voi putea aborda atat de usor, printr-un simplu
telefon la nr. afisat pe site) sa-i cer sfatul unui expert in consultanta
finaciara, dl. Adrian Asoltanie, pentru a afla cum sa le gestionam in relatia
cu oamenii nostri mici.
Gasiti mai jos un "mini-interviu''
cu trimitere la bazele educatiei financiare
care poate fi inceputa de la varste foarte fragede, sfaturi pentru oamenii mari
cu repercursiuni importante asupra oamenilor mici de astazi – oamenii mari de
maine. Recunosc ca ne-a pus putin pe ganduri, atat pe mine cat si pe tati.
I.
Treburi de oameni mici :
De la ce varsta putem aborda
subiectul '"bugetul familiei" cu copilul?
Adrian Asoltanie:
Difera de la familie
la familiei si de la copil la copil. In principiu, in jurul varstei de 4-5-6
ani copilul va incepe sa arate interes pentru bani si lucrurile pe care le poti
obtine cu ei. Pe masura ce creste, incepe sa-si manifeste o forma de
independenta prin a avea deja propriile preferinte la achizitia de haine,
jucarii, dulciuri… - vrea sa aiba un cuvant de spus in deciziile de cumparare.
Intelege ca acele bucati de hartie se pot transforma in lucruri colorate si
dulci , deci e bine sa ai bucati de hartie. In acelasi timp incepe sa aiba
fizic bani pe mana, fie dati de bunici, matusi… sau de parintii care il
recompenseaza pentru diverse sarcini sau doar il lasa sa pastreze restul de la
magazine.
Sunt invitat des sa
tin cursuri de educatie financiara in scoli, de la clasa 1 la liceu. Toti
copiii de 6 ani pe care i-am intalnit au deja o pusculita, un borcan sau un
portofel in care isi tin banutii. De unde ii au si cum ii gestioneaza mai
departe, asta e o alta discutie si aici intalnesc situatii fericite dar si
multe povesti de groaza.
Copiii tind sa faca mai degraba ce vad in familie si mai putin ce li se
spune, asa incat primul pas ar fi ca parintii
sa fie organizati din punct de vedere financiar. Ca sa vorbim de un buget al
familiei ar trebui sa existe unul, ceea ce, in general, e o raritate. Aprox. 80% dintre romani nu folosesc in mod
constant un buget, procent ce coincide, nu surprinzator si cu cei 80% care
traiesc de la un salariu la altul.
Asadar inceputul trebuie facut de parinti. Formularul
de buget pe care il folosesc in familia mea poate fi descarcat gratuit de pe www.adrian.asoltanie.com/gratuit.
Pot sa garantez celor care il vor completa in cuplu ca vor avea cateva
revelatii interesante.
Recomand parintilor sa
implice copiii peste 6 ani in organizarea financiara a familiei in sensul de a
le arata ce bani intra si cum se produc si, mai important, pe ce se duc – cat
de multe categorii de cheltuieli exista si trebuie echilibrate de parinti. Asta
va da copilului o mult necesara doza de realism in asteptarile lui. In acelasi
timp, recomand parintilor sa inlocuiasca
expresia “N-avem bani” cu provocarea “Cum putem face? Ce propunere ai? De unde
sa luam si la ce sa renuntam ca sa-ti cumperi…”. Asta va pune in miscare
imaginatia si creativitatea copilului de a gasi propriile solutii la dorintele
lui.
Eu si sotia mea ne
organizam finantele pe 1 ale lunii cand impartim cele 2 salarii pe un sistem de
10 plicuri pe categorii de cheltuieli. La aceasta discutie care dureaza 5
minute, copiii nostri sunt bineveniti sa asiste, sa puna intrebari.
II. Treburi de oameni mici:
In tot este nevoie de limite; cum ii facem pe oamenii mici sa inteleaga
ca nu ne permitem sa cumparam jucarii intruna?
Adrian Asoltanie:
Cea mai eficienta metoda este sa–i intorci copilului dorintele cu o
invitatie de implicare. De prea multe ori parintii iau in brate singuri
solicitarea copilului si se “executa” ca sa zicem asa… Sau, mai rau,
materializeaza niste dorinte care nici macar nu au fost manifestate de copil
inca. Cand telefoanele, tabletele si bicicletele apar ca prin magie, copilul nu
invata nimic si va avea asteptari din ce in ce mai mari. Recomandarea mea
pentru parinti este sa introduca in conversatie urmatoarea fraza: “E excellent ca-ti doresti o tableta /
laptop / adidasi… Cum esti dispus sa contribui la indeplinirea dorintei TALE?”
Nu uitati! Nevoile copilului
sunt, desigur, responsabilitatea parintilor, insa dorintele acestuia ar trebui
impartite cu “solicitantul”.
Principala misiune a noastra ca parinti este sa invatam copilul sa
constientizeze 2 lucruri extrem de importante, care se intampla atunci cand
soliciti implicarea lui in propria dorinta:
1) Acesta isi
va reevalua dorinta daca e cu adevarat a lui, importanta personal, sau daca nu cumva
doar a auzit la un alt coleg ca are o tableta noua sau e un moft de moment. Dau
deseori exemplul fetei mele mari care, pe la 9 ani vazuse o vestuta de blana
intr-un magazin si nu voia sa plece fara sa i-o cumpar. Pentru ca avea mai mult
decat suficienti bani in plicul ei de cheltuieli, i-am propus sa contribuie cu
50% din pret. Mi-a raspuns in 3 secunde ca vesta nu merita, de fapt, atatia
bani.
2) Daca
dorinta e puternica, atunci copilul va cauta solutii sa si-o satisfaca. Fie va renunta la alte lucruri – un alt
exercitiu important, sau va gasi resurse noi, creative. O sa fiti surprinsi de
imaginatia lor atunci cand obiectivul e important. Pentru asta insa, e nevoie ca
dorinta sa fie returnata si testata de catre parinti. Invitati-l, asadar sa se
implice si lasati-l cateva zile. Daca nu revine sau nu cauta macar o rezolvare,
inseamna ca a fost un moft trecator. Daca revine cu solutii care sa includa si
efortul personal, atunci putem sta de vorba. Ce lectie mai importanta am putea da copiilor nostri decat abilitatea
de a gasi propriile solutii la problemele si dorintele lor?
III. Treburi de oameni mici:
Care sunt top 10 factori pe care-i putem avea
in vedere pentru a construi un caracter echilibrat, responsabil, un copil
multumit de ceea ce primeste si recunoscator dpdv material?
Adrian Asoltanie
Ca
parinti, e vital e sa intelegem ca lectiile despre bani nu sunt, de fapt,
despre bani.
Ci despre munca, valoare, responsabilitate, alegeri, imaginatie, rabdare,
generozitate... Parintii care evita aceste subiecte pierd oportunitati
importante de a construi o fundatie solida pentru viitorul adult. Ne trezim
astfel ca suntem pe ultimul loc in Europa si pe locul 130 in lume la educatie
financiara, cu adulti care iau decizii financiare dezastruoase pentru viitorul
lor, cu familii sufocate de datorii si in pragul divortului...
Eu am construit si recomand un
sistem cu 7 pasi care sa-i ajute pe
parinti in relatia copilului cu banii. Conditia preliminara a acestui sistem
este ca parintii sa fie atenti la propriul comportament.
1.
Sa iubeasca oamenii si mai putin
obiectele
Traim intr-o lume in care
jucariile la moda se schimba la 2 saptamani, in care copii sunt disperati in
goana dupa ultima kendama, fidget spiner, squishy, slime... Invit parintii sa
incetineasca putin si sa regandeasca prioritatile. Sa regasim bucuria jocului,
a prieteniei adevarate, a relatiilor consistente. Pentru asta e nevoie de timp
si nu de obiecte.
2.
Sa incerce
Nu stiu cand am devenit atat de
hiper-protectivi cu copiii nostri. Cred sincer ca lectiile valoroase ale vietii
vin mai degraba din julituri si lacrimi. Increderea in sine, curajul si creativitatea
se hranesc din incercari, caderi si ridicari. Vrem copii puternici,
independenti, responsabili, generosi, valorosi pe termen lung. Dar sa nu uitam,
stejarii nu cresc in sera.
3.
Sa munceasca
Adaptata dezvoltarii copilului,
munca e in sine o lectie de viata. Construieste rabdare, rezistenta, incredere
in sine, respect pentru efortul personal si al altora. De la treburi casnice
pana la diverse activitati in comunitate sau la serviciul parintilor, copilul
va deveni constient de capacitatile lui, va invata multe lucruri si va capata
acea “mandrie” buna, a lucrului facut prin puterile lui. Va intelege si aprecia
mai mult si efortul depus de ceilalti pentru el. De la sters praful, udat
florile si bagat brosuri in plicuri, cautati oportunitati de implicaare a
copiilor. Bonus – vor avea mai putin timp de ecrane!
4.
Sa castige
Cu alte cuvinte sa fie rasplatiti
pentru eforturile lor, pentru acele sarcini care ies din zona lor de confort
sau resposabilitate. O sa vedeti o mare diferenta in atitudinea copiilor fata
de banii primiti gratis si cei castigati prin propriile forte. (nota: e valabil
si la adulti). Am construit pentru copiii mei acum 4 ani un joc de sarcini –
SUPER KID care astazi e folosit de sute de copii si parinti. Atentie insa la 2
aspecte:
- ce
sarcini remunerati – recomandarea mea este ca sarcinile care tin de corpul
copilului (ex. spalat pe dinti, mancat fructe / legume, etc...), spatiul
copilului (ex. Facut patul, curatenie in propria camera...) sau mintea
copilului (ex. citit, timp de ecran...) sa nu fie rasplatite financiar. Cautati
insa alte activitati care sa-l solicite putin mai mult, sa iasa din zona lui de
confort.
- sumele cu care il rasplatiti - faptul ca da cu aspiratorul in toata
casa nu valoreaza 100 RON desi voua vi se pare un miracol. Incepeti cu sume
mici si explicati-i valoarea muncii lor. E important pentru copii sa inteleaga
faptul ca, in realitate, banii vin atunci cand faci un lucru valoros si de
calitate pentru ALTCINEVA. Poate lucra cu mainile sau cu mintea, sa mestereasca
ceva si sa vanda sau sa participe la un concurs de pian. Atentie aici la
factorii care pot submina acest proces – o bunica prea generoasa sau partenerul
care da pe ascuns recompense exagerate. Rugati bunica sa-i depuna banutii intr-un
cont de economii care s-ar putea sa insemne o facultate buna mai tarziu in loc
de munti de plusuri azi.
5.
Sa economiseasca
Acesta e un muschi care trebuie
exersat tot timpul. Incurajati-l sa-si stabileasca obiective indraznete pentru
care sa economiseasca banuti. Amanarea recompensei imediate si gandirea pe
termen lung sunt calitati care ii vor fi VITALE in viata. Tot pentru copiii mei
am costruit acum 4 ani un sistem de 3 plicuri, fiecare cu importanta lui.
Primul plic este cel de “Economii”, in care recomand copiilor sa puna 50% din
banii pe care ii castiga sau ii primesc. Acest plic ii invata sa stabileasca
obiective (o bicicleta, o tableta...), sa astepte si sa fie disciplinati.
6.
Sa cheltuiasca
Pentru asta avem al 2-lea plic, cel
de “Mici Cheltuieli” in care recomand copiilor sa puna 40%. Acestia sunt
banutii lor de discretie pentru mici bucurii (jucarii, dulciuri, carti...)
Acest plic invata copilul sa cheltuie inteligent, sa faca alegeri si sa ia
decizii. Sa urmareasca valoarea si calitatea, sa faca greselile de 10 RON ca sa
nu le faca pe cele de 10.000 EUR ca adult. Lasati-l sa cumpere “chinezarii” ca
sa aprecieze calitatea, sa ramana fara bani ca sa inteleaga cumpatarea si
faptul ca, uneori, banii se termina. Acestea sunt lectiile lui, nu i le luati.
7.
Sa daruiasca
Pentru asta avem al 3-lea plic, de
“Fapte bune” in care punem 10%. Acest plic ajuta copilul sa se gandeasca si la
ceilalti, dezvolta altruismul si generozitatea. Cu acesti bani va putea
personal sa ajute un copil mai putin norocos. Va intelege atunci ca multi
oameni au mai putin decat el, ca nu toata lumea traieste la fel si va aprecia
mai mult ceea ce are. Aici e nevoie de contactul direct al copilului cu
atmosfera unui orfelinat sau a unei familii sarace. Daca vrei un copil
recunoscator si generos, aceasta e cea mai buna cale.
Concluzii
Adrian Asoltanie:
Multi
parinti cu care ma intalnesc au senzatia ca juniorii lor “nu stiu pe ce lume
traiesc” sau ca “sunt rupti de realitate”. Din pacate chiar noi i-am rupt de
realitate si le-am creat o lume paralela in care jucariile si gadget-urile apar
magic ca si cand ar fi Craciunul in fiecare saptamana. O lume in care nu gasim
copiii saraci sau bolnavi. In care ciocolata apare cand pui botic sau umezesti
putin ochii.
Ei
bine, astea nu functioneaza in lumea reala. Si atunci, pentru ce lume ii
pregatim pe copii nostri? Cred sincer ca educatia financiara nu este despre
bani, ci despre viata. Copilul tau este foarte interesat de acest subiect. Ma
intalnesc cu peste 2000 de copii in fiecare an la cursurile pe care le tin in
scoli cu ocazia saptamanii ''Scoala Altfel''. Timp de 2 ore nimeni nu vrea sa iasa
in pauza, sa bea apa, atentia e maxima. Ei vor sa invete regulile banilor. Le
pot invata corect sau le pot prinde gresit de la colegi, vecini, internet...
Semintele plantate gresit vor necesita ani de zile de greseli scumpe si lectii
dureroase mai tarziu.
Treburi de oameni mici:
Lectia despre bani, nu este nici pe departe doar despre bani. Este
despre echilibru si puterea exemplului, principii valabile in tot ceea ce traim
si impartasim cu oamenii nostri mici.
Caut solutii la toate situatiile pe care le intampin in cresterea si educarea
copiilor si ma sochez de gradul de nocivitate pe care-l descopar in propriul
comportament pe care –l manifest firesc sau mai grav ca dovada de iubire.
Ii multumesc foarte mult dlui Adrian Asoltanie pentru
aceasta lectie de viata.
Va rog sa-l contactati, gasiti datele pe site si pe
pagina sa de Facebook.
Astept comentariile voastre aici si pe pagina noastra de Facebook.
