Visez la zilele în care copiii mei se vor căsători și vor avea familii

Suntem la capitolul nuntă, poate cam devreme, dar de bun augur găsesc în contextul actual al incertitudinii privind alcătuirea unei familii.

Nunta la români reprezintă evenimentul la care părintii vă invită pentru celebrarea căsătoriei copiilor lor. Cam așa sună o invitație clasică la nuntă.

Am participat sâmbătă la o nuntă modernă, nu una tradițională, imaginația și bunul gust al mirilor creionând propria lor lume de basm.

Luați-vă copiii cu voi peste tot și arătați-le normalitatea. Este normal ca orice fetiță să se viseze mireasă și orice băiat să-și dorească o mireasă. Este prea devreme pentru Diana, dar Radu mi-a spus hotărât că-și dorește o mireasa ca "A", mireasa noastră de sâmbăta. Era angelică, simplă, naturală și în același timp suficient de jucăușă cât să-i citești fericirea pe chip și dorința de a petrece o viață alături de ''T".

A fost o seară specială, aparte și prin prezența copiilor, vreo 9, dacă am numărat bine, de la sub un an până la 10 ani. Fiind a doua nuntă la care a mers în această vară, la numai 2 ani jumătate, Diana a înțeles că este despre bucurie, despre dansat împreună, toată lumea de mână, în horă, în cerc și a imitat cu stângăcie toți pașii. Cât despre Radu, în gașcă completă cu prietenii de o viață, Victor și Paul, s-au întrecut în fotografii la cabina foto și în tot felul de acțiuni menite să-i atragă atenția fetiței din jurul lor, Otilia.

Au nevoie de repere și principii sănătoase de viață, în rest lăsați-i să gândească liber, se vor adapta și vor găsi soluții în orice situație. Seara a fost cu siguranță marcată de momentul lor spontan, când încurajați de fetele de la RedBlonde, au luat locul formației pe scenă și alegându-și fiecare un instrument, au reușit un playback formidabil pe muzica dj-ului, atrăgând atenția tuturor cel puțin vreo 15 minute.

Trebuie să învățam să ne iubim, să ne acceptăm între noi, să ne respectăm, dar cu limite, iar deciziile trebuie să fie luate de majoritate. Majoritatea este reprezentată de cei ce susțin aceeași idee iar minoritățile de cei care gândesc altfel. Este dreptul fiecăruia, dar dreptul copiilor este de a avea părinți sau oameni iubitori în preajmă, care să-i îndrume spre normalitate, nu spre ceea ce gândim sau suntem fiecare dintre noi.

Vă invit să reflectați asupra noțiunii de părinte, de mamă, pornind de la responsabilitățile primitive sau de la trăsăturile definitorii ca specie, care până acum au dovedit realizarea evoluției. Deși sunt o feministă convinsă, consider că mai mult ca oricând trebuie sa ne revizuim  rolul de mamă și să transmitem mesaje clare și precise către adulții de mâine. Rolul femeii este de a deveni mamă, de a sprijini bărbatul și de a oferi educație copiilor. Vă recomand serialul "Povestea slujitoarei" distribuit de HBO. Transmite un mesaj dur, care este ignorat din ce în ce mai mult la nivel mondial, dar care conștientizat ar putea preveni degradarea omenirii. Căutați echilibru în toate și transmiteți copiilor valorile și principiile unei vieți armonioase, care se construiesc în sânul familiei. Familia este forma de conviețuire și pentru alte specii mai puțin evoluate ca noi, în care este bine delimitat rolul mamei (hrănire- alăptare, îngrijire) și cel al tatălui (siguranță, apărare, deprinderea vânatului etc.).

Din păcate, observ că sfaturile despre carieră au devenit nucleul educației. Nu uitați de valori, de iubire și fericire care ar trebui să primeze. Sunt îngrozită de cât de multe fete pornesc la drum în viață cu gândul de a fi independente financiar, devenind victimele propriilor părinți, mereu urmărind fericirea părinților și ratând propria  împlinire, împlinire ce are la baza echilibrul sau câte puțin din toate, dar, foarte important este să realizam că nu este atemporală, pentru că fiecărei etape îi corespunde un interval de vârstă.

Nunta a fost la Bacău și am trecut sâmbătă și pe la țară să luăm struguri. Nea Ilie, care se ocupă de via noastră, are aproape 70 de ani și a ținut să mă întrebe ce trebuie sa voteze. Este divorțat, are vreo 5 copii și acum o ține pe Ana, care i-ar putea fi nepoată. Îl ajută la treburi iar el îi oferă un acoperiș și mâncare, dar cel mai important este că îi crește copilul de 4 ani și se mândrește că-i al lui, "că tată îți este cine te crește''. "Să facă ce vor, ce-i duce capul, că fiecare cum l-a lăsat Dumnezeu, dar de copii să nu-și bată joc, copilul trebuie să aibă tată și mamă'', mi-au rămas întipărite în minte vorbele lui.

În loc de concluzie, aș vrea să subliniez că principiile de viață nu au trenduri. Ele trebuie să rămână constante în viața fiecăruia dintre noi, aceleași de fiecare dată, în mod paradoxal față de orice altă direcție în care se dorește evoluție. 

Am scris aceste rânduri urmare a conștientizării unor direcții greșite pe care le abordăm în creșterea copiilor și am început să iau măsuri în ceea ce mă privește. Sunt departe de a avea cei mai educați copii (mai ales dacă se consideră educație = cumințenie), dar îmi doresc să am cei mai fericiți și împliniți copii!

Vă așteptăm cu comentarii și cu like pe pagina noastră de Facebook.