Ce-am făcut de gripa asta?

N-am avut chef să mai scriu, de fapt să mai public, că de scris am tot scris gânduri și gânduri, dar nu voiam să încep într-o nota negativă (anul - că-mi tot venea  să mă plâng de multe). Sună mai bine n-am avut chef decât n-am avut timp, nu? Ce-i aia n-ai timp?! Nu există! Bun, dar gânduri, mii și mii de gânduri au toate mamele. Da...și eu aleg să le scriu că parcă simt că le îmbrac, nu le las așa goale. Și-mi și place mult să le scriu și toate mamele ar trebui să-și găsească ceva de făcut cu plăcere, în timpul ală care nu mai există :). Nu pentru noi, ci pentru că trebuie să ne încărcăm bateriile, să funcționăm la maximum de turație pentru ai noștri. Păi ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi făcut și eu gripă? Eu îmi permit să nu mișc cel puțin 2 zile? Nuuuu! Întâi ne punem noi masca de oxigen!

Ieri a fost ziua Dianei și ca prin minune ne-am putut bucura de această zi după o săptămână de groază. Ne-am întors de la Sibiu duminică pe 27, după mini vacanța de 24 ianuarie. Magia celor 4 zile s-a risipit de când am intrat în București. Imaginea apocaliptică dată de gheață și copacii învinși prevestea o săptămână grea.

Duminică noaptea a debutat febra la Radu. Gripă de tip B confirmată prin test. După reacția pediatrului am înțeles că n-ar trebui să mă alarmez. Febră a făcut maximum 39 dar scădea după administrarea antitermicului. Fără poftă de mâncare dimineața, dar recupera pe parcursul zilei. Somn, la greu, ceaiuri, vitamina C, Hapciu Solubil, Carmol Junior și marți seara era fresh. În tot acest timp și noi am început un proces masiv de imunizare, mânată de teama că aș putea urma eu sau Diana. Eu dormind cu Radu aceste 2 nopți, pentru că pe Diana am izolat-o și a dormit cu tati.

Mi-a lăsat o zi de respiro, parșiva. Joi a debutat febra la Diana și m-am înșelat având aceleași așteptări. Doar partea cu febra care scădea la antitermic s-a păstrat. Virusul la Diana s-a instalat și la stomăcel  și tot ce mânca, vărsa. Este al doilea episod mai grav al Dianei, a doua oară când face febră, prima dată s-a întâmplat la începutul anului trecut. O distanță destul de mare, astfel că vă închipuiți că nu era obișnuită cu medicamentele, nici cu ceaiurile, iar faptul că nu mânca îmi amplifica agonia. Riscul de deshidratare era uriaș, deși băuse foarte multă apă (cică apa nu ajută la hidratare în această situație), așa că mi-am zis că dacă n-o fac să mănânce, va trebui să o ducem la urgențe. Nu aveau trecere la ea nimic din ce-ar putea fi recomandat după episoadele de vomă – nu tu supă, nu tu brânzică, nici măcar pâine prăjită. Știam că trebuie să fie ceva ce nu poate să-mi refuze, așa că i-am dat gogoși. În jumătate de oră am făcut gogoși cu iaurt (cu lingura- rețeta Jamilei) și cu ceai de mentă administrat cu seringa de la antitermic, am trecut cu bine fără vomă prima noapte. A doua zi nu a mai mâncat. Săruri de rehidratare nu acceptă, așa că am fost nevoită să-i dau între episoadele de vomă apă în care am adăugat zeamă de lămâie, miere și puțină sare. Antiviralul nu ne ajuta, iar în weekend n-am găsit niciun sprijin de specialitate – din varii motive, dar se mai întâmplă din păcate. M-am gândit eu așa (experiența de 9 ani de mamă poate) că stomăcelul acela mic dat peste cap de la episoadele agresive de vomat,  ar avea nevoie de Linex să se refacă. Și bine m-am mai gândit și mi-a confirmat și prospectul. Ca o paranteză, pentru că m-am gândit la 9 seara, l-am cumpărat de la Sensiblu cu 43 lei, costa 52 lei fără card de fidelitate (adică acel card prin care ei au acces la un istoric, la datele tale, pentru care ar trebui să ne facă reduceri reale). Duminică n-a mai vomat și a început să apară senzația de foame, dar era foarte slăbită și cu stare de somnolență. 3 zile de liniște, fără cântece, fără dansuri, fără țipete și alergări sunt un coșmar pentru părinți, nu? Noi nu vrem liniște în casă!

Eu acum mă întreb cine-i vinovat? Când există victime, tot timpul se caută vinovații, nu? Cine-i vinovat dacă ăla care e live pe Facebook la volan pe autostradă intră în tine? Mortul, nu? Eu sunt vinovată că mi-au făcut copiii gripă? Posibil, pentru că l-am dus pe Radu la școală. La școală, unde erau copii care poate se întorseseră după cele două zile dacă le –a trecut febra, nu? Că părinții trebuia să se întoarcă la serviciu și scutire medicală sau aviz de intrare în colectivitate de la medic oricum nu se cere. Că doar dacă nu le declarăm ele nu există. Ele fiind toate problemele! La mall nu i-am dus, deci nu sunt vinovată. S-a mai dus cineva la mall? Or fi dat faliment ăștia, mai ales unde ținta sunt familiile cu copiii atrași permanent prin locuri de joacă și activități interactive. Unde am greșit pentru că nu vreau să mai trec prin asta în viitor!

Nu ești cool dacă tremuri de frig

Foarte greu am făcut tranziția de la cald la frig cu îmbrăcatul Dianei. De la o gecuţă subțire la ditamai mantoul, sunt pași grei. Sau de la cap descoperit la căciulă...S-a fixat pe o anumită gecuţă, e gecuţa preferată  și renunță la ea foarte greu, așa cum se întâmplă și cu jucăriile preferate. Ei se atașează de orice la această vârstă și nu le sunt confortabile schimbările, de orice fel ar fi ele. Cum cu emoționalul n-am reușit să am vreo izbândă, am apelat la rațional. O săptămână întreagă după ce se întorcea de la grădi, voia aceeași rochiță roșie de catifea. E cu mâneci scurte, asă că am făcut 24 de grade în casă. În weekend a vrut-o și afară. Ce-am făcut? Am pus-o să aleagă unul dintre cele 4 pulovăre cu nasturi, iar pentru că era atât de încântată de rochie, a acceptat o geacă mai groasă (deci doar un compromis :)). Sâmbătă a scăpat în sfârșit mâncare pe rochie și cum nu ne place murdăria, am băgat-o la spălat. Duminică a fost udă și a înțeles că nu ne putem îmbrăca, luni a mai udat-o mami, iar marți chipurile a uitat și am pus-o undeva bine, să nu riscăm s-o mai vedem, loc de care voi uita și eu cu siguranță.

Da, foarte greu ne adaptăm la schimbări și-mi amintesc că la Radu a durat până pe la 5 ani. Şi acum mai face mofturi că-l înțeapă vreun pulover sau că nu vrea căciulă că-și strică freza. Problema asta o aveam și eu, dar pe vremea noastră căciulile erau urâțele, acum slavă Domnului că avem o ofertă generoasă și atrăgătoare pentru copii. Ofertele sunt tentante și variate și pentru adolescenți și pentru adulți, deci nu prea înțeleg de ce unii aleg să tremure de frig. Unii folosesc gluga, ok, fie, important e să nu tremure pentru că pe la cap și pe la extremități se pierde căldura.  

Referitor la extremități, extremitățile corpului dar și ale modei, glezna goală mă sperie cel mai rău. Sper să treacă acest trend până cresc copiii mei. Ieri în fața școlii, așteptându-l pe Radu să iasă, m-au trecut toate frigurile văzând fetițele de la ciclul gimnazial cu gleznele goale.  Mă gândesc că sunt foarte mulți copii care din cauza programului de lucru al părinților nu sunt văzuți de aceștia cum pleacă de acasă. Aici sunt și alte aspecte de discutat, dar când vine vorba de sănătate, nu mai găsesc loc de negociere. Poți să fii și mai cool (deși nu cred că are grad de comparație termenul adoptat la noi) dacă te îmbraci adecvat. Sunt șosete cool, colanți cool, dresuri cool. La modă ești dacă îmbrăcămintea pe care o porți te pune în valoare, te avantajează, în niciun caz să-ți creeze disconfort!  Mai poți râde, mai poți să te concentrezi la orice e de interes pentru tine dacă tremuri? Nu, pentru că-ți consumi toată energia tremurând, pentru a-ți încălzi corpul! Vă rog să-i întrebați asta pe copiii voștri. Mulțumesc!

În loc de încheiere, vă rog să vă îmbrăcați pe straturi, cu haine din materiale călduroase și sa vă acoperiți gleznele!

Îmbrățișări călduroase de la "Gerilă" :)

*sursă foto: www. zooland.ro

Tu știi câtă apă trebuie să bea copilul tău?

La aproape un an de la lansarea Aqua Carpatica Kids pot spune că am avut sentimentul că s-a reinventat roata. 

Din punct de vedere chimic, toate componentele sale sunt în echilibru perfect și este o apă recomandată de Societatea Română de Pediatrie pentru consumul destinat copiilor, având un conținut redus de sodiu și cel mai mic nivel de nitrați dintre toate apele plate din România. De asemenea, Aqua Carpatica este o apă minerală naturală, neprocesată sau purificată în mod artificial, alcalină în mod natural. 

Pe lângă aceste beneficii, alegerea mea a fost influențată și de ambalaj. Când ambalajul se identifică cu o nevoie, conținutul poate deveni nevoie secundară, mai ales dacă vorbim de nișe, de produse pentru copii. Ce nu facem noi pentru odraslele noastre?! A fost o perioadă când producătorul a rămas fără stoc, probabil au fost depășite estimările, așa că am fost nevoită să refolosesc ambalajul :(. Treptat și-au revenit și în unele magazine au implementat dublă plasare, atât în zona de apă cât și în zona dedicată bebelușilor. Pentru că noaptea la copiii mici și bebeluși, hidratarea se face cam în aceeași măsură ca și ziua, acest recipient, chiar mi-a făcut viața mai ușoară. Sunt copii care nu mai cer apă noaptea după vârsta de 2 ani, dar la noi nu se aplică :(. Mergând în colectivitate, bănuiesc că nu-și satisface nevoia de hidratare în timpul zilei. Diana nu a acceptat biberon după ce am terminat cu alăptatul (am alăptat-o 1 an și 7 luni) și nici cănițele nu ne-au prea fost de ajutor. Mi-ar fi trebuit 2-3 cănițe pe noapte...spală-le, sterilizează-le... nu mai vreau să-mi amintesc. Acest recipient a apărut exact când aveam mai multă nevoie. Îmi fac stoc săptămânal și îmi pun în fiecare seară lângă pat 2- 3 sticle de Aqua Carpatica Kids. Somnul nu ne este afectat pentru că nu există riscul să curgă și nu sunt nevoită să aprind veioza. Și tot așa de simplu este și ziua – le am amplasate peste tot, la îndemâna. 

Pentru a veni în sprijinul părinților, Aqua Carpatica a lansat platforma online www.hidratarecorecta.ro. prin intermediul căreia aflăm care este nevoia de hidratare medie zilnică a copilului nostru. Cu ajutorul unui calculator ni se comunică exact cantitatea de apă de care are nevoie copilul, băiețel sau fetiță, în funcție de vârstă, greutate și activitatea fizică pe care o desfășoară. Mesajul transmis este unul de conștientizare a importanței hidratării corecte încă din copilărie, pentru formarea unui stil de viată sănătos, ca factor primordial de interes al părinților în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Scrisoare de la Moș Crăciun pentru Radu

Mă pregătesc să-mi intru în rol, rolul meu preferat de Moș Crăciun. 

Pentru că Radu mai are foarte puțin și împlinește 9 ani, m-am gândit că s-ar putea să fie ultima mea șansă ca anul acesta să-i transmit o listă de bifat sau mai bine zis de reflectat. Adică, Moș Crăciun vreau să spun...el îi va trimite lista, pe principiul că trebuie să și oferi nu doar să primești. Profit și de faptul că tot a amânat să-i scrie Moșului, deși are ca de obicei o lista lungă, dar bănuiesc că realizează că este prea lungă și-i este greu să se hotărască ce lasă și ce taie. Tocmai de aceea, scrisoarea de la Moșu' va fi foarte utilă :). Dacă vă inspiră rândurile mele, vă invit și pe voi să o faceți pe Moșul și pentru cerere, nu doar pentru ofertă. Imaginați-vă ce fețe vor face piticii când vor găsi în cutia poștală o scrisoare pentru ei! Gata, mă duc să o printez, o bag într-un plic și mă duc jos să o pun în cutiuța noastră. Aștept poze și feedback-ul vostru aici și pe pagina noastră de Facebook.

                                                                                    Santa Claus’ Main Post Office, 

Santa Village,

FIN-96930 NAPAPIIRI

November 2nd, 2018

Dragă Radu,

            Ne apropiem de cea mai frumoasă  perioadă din an, sărbătorile de iarnă. Este timpul să fim mai buni, mai înțelegători, iar dacă am supărat pe cineva, este cel mai bun prilej să-i spunem că ne pare rău.

            Sunt foarte surprins că până în acest moment nu a sosit scrisoarea de la tine. Ești mai mare și probabil îți este greu să te hotărăști - nu mai ești preocupat doar de jucării, acum te interesează și cărțile și hăinuțele. Sau poate ai fost prea ocupat cu temele, cu fotbalul. Știu că ai foarte multe pasiuni și dorințe și apreciez că pui pe primul loc școala și temele. Ai devenit un băiețel responsabil și față de surioara ta, lucru de care cred că părinții tăi sunt foarte mândri. Disciplina ta uneori le mai dă bătăi de cap celor dragi ție, dar, ca în fiecare an, am văzut progres și tocmai de aceea lista ta a fost mereu luată în serios. Sunt convins că în serios îți vei lua și tu toate responsabilitățile:

efectuarea temelor cu cât mai puțin ajutor din partea mamei :)
citit - pentru a descoperi în permanență lucruri noi
ordine în camera ta și în birou

implicare în treburile casnice: dus gunoiul, luat pâine sau alte mici solicitări ale părinților
grijă față de surioara ta
politicos și respectuos atât cu adulții cât și cu colegii și prietenii

            Chiar dacă nu prea îți plac proverbele, pentru că au mare însemnătate și au fost scrise urmare a experiențelor celor mai mari ca noi, te sfătuiesc să ții cont de ele. Nu îți voi trimite o carte cu proverbe, deși aveam de gând, dar ți le reamintesc pe cele pe care le tot auzi de la mami:

"Ție ce nu-ți place, altuia nu-i face!"

"Leneșul mai mult aleargă"

"Paza bună trece primejdia rea"

În așteptarea scrisorii de la tine,

îți doresc să rămâi același băiețel simpatic, pus numai pe șotii, dar cu măsură!

Cu drag,

Moșu' 

Halloween-ul poate e chiar de pe la noi?!

Trebuie sa recunoaștem meritul americanilor asupra impactului comercial pe care l-a căpătat această sărbătoare. Păi dacă nu ei atunci cine ar fi putut aduce acest fenomen pe locul 2 în încasări după Crăciun? La noi nu are încă aceeași amploare, având o perioada scurta de vânzare alocată de comercianți. Dar la americani, unde comportamentul de consum este matur, sărbătorile dedicate familiei și copiilor în special, sunt țintele principale pentru încasări uriașe. Și că tot veni vorba, probabil ați observat că ce este relaționat cu copiii vinde foarte bine, așa că încercați să rămâneți raționali și gândiți-vă de două ori dacă este cu adevărat necesar un lucru/obiect care vă este cerut de copil sau vă încântă privirea. Recunosc că am ajuns să fac asta la al doilea copil. La Radu aș fi fost în stare să cumpăr toate jucăriile din lume, tot ce-mi plăcea mie (copilul poate nici nu-și dorea), tot ce n-am avut eu.

De vreo 5 ani nu ne lipsește dovleacul sculptat, a devenit parcă un simbol pentru noi ca și bradul de Crăciun. Radu este atras de costumele și măștile cele mai înfricoșătoare și consider că este un bun prilej să speriem monștrii de sub pat, sperând astfel de la an la an că poate ajunge să doarmă singur.

Eram convinsă că e o sărbătoare împrumutată de la americani, dar se pare că ei au știut doar să o vândă foarte bine. Contrar mesajului, Halloween-ul este o sărbătoare creștină, de origine celtică.  31 octombrie este data când sărbătorim Halloween-ul. Imediat după, în calendarul ortodox, urmează Sâmbăta Morților sau Moșii de toamnă. Și pentru că pentru noi din păcate această Sâmbătă nu trece nemarcată, mereu m-am gândit că este mai mult decât o coincidență faptul că vine imediat după Halloween. Astăzi, 1 noiembrie se împlinesc 18 ani de când mama nu mai este. Moartea fulger a mamei  într-un accident de mașină fix în această perioadă precum și mesajul "Colectiv'' din 2015, mi-au trezit multe semne de întrebare, drept urmare, dacă este despre alungat demoni, spirite rele și tot ce ține de malefic, fac tot ce trebuie: îmi pun usturoi la ușă, stropesc cu apă sfințită, îmi costumez copiii etc.

Celții, de care probabil știți că au făcut parte din rândul popoarelor migratoare, au trecut atât prin Transilvania cât și prin America (prin urmașii lor irlandezii, imigranți în America). Astfel a ajuns această sărbătoare în America. În Transilvania, migrația celților este asociată cu apariția a numeroase necropole. O altă conexiune este legată de existența eroului Bran (în celtică se traduce prin corb) în mitologia celtică. Bran este stațiunea din Transilvania unde această sărbătoare este marcată și ceea ce mă întristează oarecum este că tot americanii ne-au promovat-o și i-au descoperit originile pe care le-au transpus în diverse mituri, chiar și filme și care parcă le-am acceptat în dar fără a cerceta, crezând că este doar efectul imaginației lor bogate și al talentului de a vinde și ce nu le aparține. 

Așadar, noi marcăm Halouinul (așa l-a scris Radu :))) alungând spiritele rele și dând de pomană în Sâmbăta Morților (semnificație ''trick or treat''), pentru sufletul celor dragi pe care nu-i mai avem alături, îngerașii noștri păzitori, mamaie Ghinița și tataie Ovidiu. Dacă și voi aveți îngerași păzitori, această ocazie vă dă prilejul să  le amintiți copiilor despre ei într-o manieră cât de cât pozitivă și mai pe înțelesul lor.

Vă aștept comentariile aici, pe pagina noastră de Facebook precum și pe grupul privat de discuții despre Treburi de oameni mici unde vă invit să vă înscrieți.

Grădinițe, Școli și problemele lor la Social Moms

Am participat aseară la evenimentul Grădinițe, Școli și problemele lor organizat de Social Moms, eveniment care i-a avut invitați pe Gabriela Maalouf, Claudia Chiru și Marius Rusu.

Aș vrea să vă împărtășesc câteva idei care mi-au atras atenția de la fiecare speaker:

• ancora pe care Gabriela Maalouf ne recomandă să o creăm între noi și copii atât la școală cât și la grădiniță – poate îmbrăca atât o formă fizică (o brățară de exemplu pe care să o aibă atât părintele cât și copilul) sau o formă emoțională/abstractă (un pupic lăsat de părinte pe mânuța copilului) care ne poate conecta cât suntem despărțiți și astfel copilul în momente mai grele se simte aproape de noi și teama de separare va dispărea;

• abordarea subiectului temă sau "sfânta tema" cum a supranumit-o Claudia Chiru - ne recomandă să fie într-o manieră relaxată de către părinți (doar supraveghere, nu implicare pentru că nu îi ajutăm dacă le rezolvăm noi tema) și totodată a subliniat înțelegerea de către copil a importanței/rolului temei, de ce trebuie să o efectueze, la ce-l ajută, aspecte care consideră că trebuie să fie promovate de către învățător într-o manieră de vânzări - astfel încât clientul (copilul) să fie tentat să cumpere (să acceseze); să știe astfel că a înțeles ce s-a predat, că poate merge mai departe, că-i va folosi în viitor la ceva, că este în regulă să vină cu tema nefăcută dacă nu a înțeles, că este în regulă să întrebe până înțelege. Desigur că lucrurile sunt complicate și nu mulți dascăli aleg să se diferențieze de sistem. Aici soluția ar fi construirea unei relații deschise cu învățătorul (triunghiul părinte-dascăl-elev), bazată pe comunicare, care să-i permită și să-i faciliteze dascălului abordarea individuală a nevoilor copilului în contextul unor clase supraaglomerate;

• bullyingul (detalii despre termen Aici) subiect prezentat de către Marius Rusu - psiholog în cadrul Salvați copiii – la nivelul anului 2015 conform studiilor prezentate, fenomenul era conștientizat într-o măsură foarte mică de către părinți, dar mai îngrijorător era faptul că sursele din care copii aflau de acest fenomen erau reprezentate în proporții foarte mari de către mediul online și în proporții reduse se întâmpla ca informarea să se producă în cadrul școlii, ba chiar deloc acasă. Informați-vă, observați, discutați cu copilul și nu vă grăbiți să trageți concluzii nici asupra poziției în care se află propriul copil nici asupra altor copii cu care intră în contact, comportamentele pot oscila, acest aspect face parte din formarea lor. Spun asta că s-au ridicat destule mămici în sală care în clasa pregătitoare fiind copiii lor, s-au grăbit să identifice unele comportamente deși într-un mediu nou fiecare copil se adaptează diferit și unii pot fi agresivi prin atitudine generală și nu manifestată repetitiv asupra cuiva anume. Voi reveni asupra subiectului separat.

Dacă nu ați participat direct și nici online la eveniment, sper că vă sunt utile aceste informații. Găsiți pe pagina de Facebook SocialMoms fotografii, detalii despre speakeri precum și evenimentele viitoare. Vă aștept cu comentarii atât aici, cât și pe pagina noastră de Facebook.

De asemenea vă invit pe grupul nostru privat pe Facebook (Treburi de oameni mici) să abordăm astfel de subiecte și să ne ajutăm să le găsim soluții.

Ce bine că e toamnă

Las' să ningă, las' să plouă, numai vreme rea să nu se facă :)

A venit toamna...calendaristic, astronomic, din punct de vedere termic, gata e toamnă. Chiar dacă acceptăm cu greu și mai sunt oameni pe strada în maieuri sau pantaloni scurți. Ce-i drept cam bruscă trecerea, dar nu înțeleg de ce parcă toată lumea se revoltă. Sigur că vara e mai confortabilă, dar dacă natura vrea să ne păstreze cele 4 anotimpuri ar trebui să fim recunoscători. Ați reflectat la beneficiile toamnei? Eu una săptămâna aceasta, deși a fost foarte încărcată pentru mine cu un deadline imens pentru ziua de ieri, am simțit că seara e mai lungă și mai productivă și culmea am dormit mai mult, iar  copiii au acceptat foarte ușor să meargă la ora potrivită la culcare. Cred că m-aș bucura dacă se va renunța la ora de vară. Ce bine că e toamnă... mai avem nevoie și de repaos, să ieșim ușor din heirupismul verii. E grea tranziția și pentru copilași, am avut o săptămână plină de provocări la îmbrăcat. De unde am scos hainele astea ? Asta se citea pe fețele lor bulversate...Diana cu greu a acceptat pulovăr și jachetă iar Radu e trist că își strică freza de la căciulă.

Deși am un motiv întemeiat să o urăsc, rămânând într-o zonă pozitivă, dacă închid ochii și mă gândesc ce înseamnă pentru mine toamnă, imediat îmi vin în minte imaginea din vechiul nostru abecedar cu panerele pline, frunzele multicolore dar și proverbele și zicerile noastre românești pline de însemnătate.

Care este proverbul vostru preferat despre toamnă?

Vă aștept cu comentarii și cu like pe pagina noastră de Facebook.