Vacanta de vara sa dureze o vesnicie! sau "Ce mica e vacanta mare!"

Incep cu vacanta de vara, intrucat o consider bula de oxigen, sursa de energie vitala dupa un an provocator (clasa I). Am trecut deja de jumatatea vacantei si scoala se apropie cu pasi repezi, iar eu ca parinte imi doresc sa pot opri timpul in loc. Stiu ca suna pueril, sau poate a cliseu, dar chiar asta e sentimentul care ma incearca. Scoala ne-a schimbat ritmul, scoala copilului pentru parinti in tara noastra este un factor major de stres si in mod evident ma refer la institutie. Noi suntem la inceput, trecem (corect spus, ca toata famila "trece") in clasa a II-a si imi doresc foarte mult sa se schimbe ceva, sa se intample totul firesc, normal, intr-o maniera foarte relaxata si necompetitiva adaptata nevoii si capacitatii de invatare a fiecarui copil si focusata pe dezvoltarea abilitatilor fiecarui copil. As vrea sa stiu daca impartasiti aceeasi parere, cum v-a schimbat scoala viata si ce-am putea face ca lucrurile sa evolueze catre normalul din occident. Indicat ar fi sa raspundem si prin ochii copiilor, intrebandu-i sau provocandu-i la o discutie libera in acest sens. Totodata, pentru ca e inca vacanta astept sa ne povestiti cele mai tari aventuri pe care le-ati trait in aceasta vara alaturi de copiii vostri!