Cum sa avem copii mai responsabili din punct de vedere financiar?! "Pentru ce lume ii pregatim pe copiii nostri?" Despre bani si nu numai cu Adrian Asoltanie

Al meu copil de 8 ani jumate este preocupat sa stranga bani, "sa fie bogat", pornind de la niste prejudecati create si alimentate in randul prietenilor. Ma ingrijoreaza putin aceste trairi si as vrea sa tin lucrurile in echilibru, considerand ca deocamdata este important sa deprinda modestia si sa acorde prioritate adevaratelor valori. Totodata imi doresc sa fie responsabil, sa aiba atitudinea potrivita fata de bugetul familiei, sa inteleaga ca este intotdeauna limitat. Avand in vedere aceste aspecte, am indraznit (il urmaresc de ceva timp aparitiile si sincer aveam ceva dubii ca il voi putea aborda atat de usor, printr-un simplu telefon la nr. afisat pe site) sa-i cer sfatul unui expert in consultanta finaciara, dl. Adrian Asoltanie, pentru a afla cum sa le gestionam in relatia cu oamenii nostri mici.

Gasiti mai jos un "mini-interviu''  cu trimitere la bazele educatiei financiare care poate fi inceputa de la varste foarte fragede, sfaturi pentru oamenii mari cu repercursiuni importante asupra oamenilor mici de astazi – oamenii mari de maine. Recunosc ca ne-a pus putin pe ganduri, atat pe mine cat si pe tati.

I.                    Treburi de oameni mici :

De la ce varsta putem aborda subiectul '"bugetul familiei" cu copilul?

               Adrian Asoltanie:

Difera de la familie la familiei si de la copil la copil. In principiu, in jurul varstei de 4-5-6 ani copilul va incepe sa arate interes pentru bani si lucrurile pe care le poti obtine cu ei. Pe masura ce creste, incepe sa-si manifeste o forma de independenta prin a avea deja propriile preferinte la achizitia de haine, jucarii, dulciuri… - vrea sa aiba un cuvant de spus in deciziile de cumparare. Intelege ca acele bucati de hartie se pot transforma in lucruri colorate si dulci , deci e bine sa ai bucati de hartie. In acelasi timp incepe sa aiba fizic bani pe mana, fie dati de bunici, matusi… sau de parintii care il recompenseaza pentru diverse sarcini sau doar il lasa sa pastreze restul de la magazine.

Sunt invitat des sa tin cursuri de educatie financiara in scoli, de la clasa 1 la liceu. Toti copiii de 6 ani pe care i-am intalnit au deja o pusculita, un borcan sau un portofel in care isi tin banutii. De unde ii au si cum ii gestioneaza mai departe, asta e o alta discutie si aici intalnesc situatii fericite dar si multe povesti de groaza.

Copiii tind sa faca mai degraba ce vad in familie si mai putin ce li se spune, asa incat primul pas ar fi ca parintii sa fie organizati din punct de vedere financiar. Ca sa vorbim de un buget al familiei ar trebui sa existe unul, ceea ce, in general, e o raritate. Aprox. 80% dintre romani nu folosesc in mod constant un buget, procent ce coincide, nu surprinzator si cu cei 80% care traiesc de la un salariu la altul. Asadar inceputul trebuie facut de parinti. Formularul de buget pe care il folosesc in familia mea poate fi descarcat gratuit de pe www.adrian.asoltanie.com/gratuit. Pot sa garantez celor care il vor completa in cuplu ca vor avea cateva revelatii interesante.

Recomand parintilor sa implice copiii peste 6 ani in organizarea financiara a familiei in sensul de a le arata ce bani intra si cum se produc si, mai important, pe ce se duc – cat de multe categorii de cheltuieli exista si trebuie echilibrate de parinti. Asta va da copilului o mult necesara doza de realism in asteptarile lui. In acelasi timp, recomand parintilor sa inlocuiasca expresia “N-avem bani” cu provocarea “Cum putem face? Ce propunere ai? De unde sa luam si la ce sa renuntam ca sa-ti cumperi…”. Asta va pune in miscare imaginatia si creativitatea copilului de a gasi propriile solutii la dorintele lui.

Eu si sotia mea ne organizam finantele pe 1 ale lunii cand impartim cele 2 salarii pe un sistem de 10 plicuri pe categorii de cheltuieli. La aceasta discutie care dureaza 5 minute, copiii nostri sunt bineveniti sa asiste, sa puna intrebari.

II.              Treburi de oameni mici:

In tot este nevoie de limite; cum ii facem pe oamenii mici sa inteleaga ca nu ne permitem sa cumparam jucarii intruna?

Adrian Asoltanie:

Cea mai eficienta metoda este sa–i intorci copilului dorintele cu o invitatie de implicare. De prea multe ori parintii iau in brate singuri solicitarea copilului si se “executa” ca sa zicem asa… Sau, mai rau, materializeaza niste dorinte care nici macar nu au fost manifestate de copil inca. Cand telefoanele, tabletele si bicicletele apar ca prin magie, copilul nu invata nimic si va avea asteptari din ce in ce mai mari. Recomandarea mea pentru parinti este sa introduca in conversatie urmatoarea fraza: “E excellent ca-ti doresti o tableta / laptop / adidasi… Cum esti dispus sa contribui la indeplinirea dorintei TALE?”

 Nu uitati! Nevoile copilului sunt, desigur, responsabilitatea parintilor, insa dorintele acestuia ar trebui impartite cu “solicitantul”.

Principala misiune a noastra ca parinti este sa invatam copilul sa constientizeze 2 lucruri extrem de importante, care se intampla atunci cand soliciti implicarea lui in propria dorinta:

1)      Acesta isi va reevalua dorinta daca e cu adevarat a lui, importanta personal, sau daca nu cumva doar a auzit la un alt coleg ca are o tableta noua sau e un moft de moment. Dau deseori exemplul fetei mele mari care, pe la 9 ani vazuse o vestuta de blana intr-un magazin si nu voia sa plece fara sa i-o cumpar. Pentru ca avea mai mult decat suficienti bani in plicul ei de cheltuieli, i-am propus sa contribuie cu 50% din pret. Mi-a raspuns in 3 secunde ca vesta nu merita, de fapt, atatia bani.

2)      Daca dorinta e puternica, atunci copilul va cauta solutii sa si-o satisfaca. Fie va renunta la alte lucruri – un alt exercitiu important, sau va gasi resurse noi, creative. O sa fiti surprinsi de imaginatia lor atunci cand obiectivul e important. Pentru asta insa, e nevoie ca dorinta sa fie returnata si testata de catre parinti. Invitati-l, asadar sa se implice si lasati-l cateva zile. Daca nu revine sau nu cauta macar o rezolvare, inseamna ca a fost un moft trecator. Daca revine cu solutii care sa includa si efortul personal, atunci putem sta de vorba. Ce lectie mai importanta am putea da copiilor nostri decat abilitatea de a gasi propriile solutii la problemele si dorintele lor?

III.           Treburi de oameni mici:

Care sunt top 10 factori pe care-i putem avea in vedere pentru a construi un caracter echilibrat, responsabil, un copil multumit de ceea ce primeste si recunoscator dpdv material?

Adrian Asoltanie

Ca parinti, e vital e sa intelegem ca lectiile despre bani nu sunt, de fapt, despre bani. Ci despre munca, valoare, responsabilitate, alegeri, imaginatie, rabdare, generozitate... Parintii care evita aceste subiecte pierd oportunitati importante de a construi o fundatie solida pentru viitorul adult. Ne trezim astfel ca suntem pe ultimul loc in Europa si pe locul 130 in lume la educatie financiara, cu adulti care iau decizii financiare dezastruoase pentru viitorul lor, cu familii sufocate de datorii si in pragul divortului...

Eu am construit si recomand un sistem cu 7 pasi care sa-i ajute pe parinti in relatia copilului cu banii. Conditia preliminara a acestui sistem este ca parintii sa fie atenti la propriul comportament.

1.        Sa iubeasca oamenii si mai putin obiectele

Traim intr-o lume in care jucariile la moda se schimba la 2 saptamani, in care copii sunt disperati in goana dupa ultima kendama, fidget spiner, squishy, slime... Invit parintii sa incetineasca putin si sa regandeasca prioritatile. Sa regasim bucuria jocului, a prieteniei adevarate, a relatiilor consistente. Pentru asta e nevoie de timp si nu de obiecte.

2.        Sa incerce

Nu stiu cand am devenit atat de hiper-protectivi cu copiii nostri. Cred sincer ca lectiile valoroase ale vietii vin mai degraba din julituri si lacrimi. Increderea in sine, curajul si creativitatea se hranesc din incercari, caderi si ridicari. Vrem copii puternici, independenti, responsabili, generosi, valorosi pe termen lung. Dar sa nu uitam, stejarii nu cresc in sera.

3.        Sa munceasca

Adaptata dezvoltarii copilului, munca e in sine o lectie de viata. Construieste rabdare, rezistenta, incredere in sine, respect pentru efortul personal si al altora. De la treburi casnice pana la diverse activitati in comunitate sau la serviciul parintilor, copilul va deveni constient de capacitatile lui, va invata multe lucruri si va capata acea “mandrie” buna, a lucrului facut prin puterile lui. Va intelege si aprecia mai mult si efortul depus de ceilalti pentru el. De la sters praful, udat florile si bagat brosuri in plicuri, cautati oportunitati de implicaare a copiilor. Bonus – vor avea mai putin timp de ecrane!

4.        Sa castige

Cu alte cuvinte sa fie rasplatiti pentru eforturile lor, pentru acele sarcini care ies din zona lor de confort sau resposabilitate. O sa vedeti o mare diferenta in atitudinea copiilor fata de banii primiti gratis si cei castigati prin propriile forte. (nota: e valabil si la adulti). Am construit pentru copiii mei acum 4 ani un joc de sarcini – SUPER KID care astazi e folosit de sute de copii si parinti. Atentie insa la 2 aspecte:  

 - ce sarcini remunerati – recomandarea mea este ca sarcinile care tin de corpul copilului (ex. spalat pe dinti, mancat fructe / legume, etc...), spatiul copilului (ex. Facut patul, curatenie in propria camera...) sau mintea copilului (ex. citit, timp de ecran...) sa nu fie rasplatite financiar. Cautati insa alte activitati care sa-l solicite putin mai mult, sa iasa din zona lui de confort.

- sumele cu care il rasplatiti - faptul ca da cu aspiratorul in toata casa nu valoreaza 100 RON desi voua vi se pare un miracol. Incepeti cu sume mici si explicati-i valoarea muncii lor. E important pentru copii sa inteleaga faptul ca, in realitate, banii vin atunci cand faci un lucru valoros si de calitate pentru ALTCINEVA. Poate lucra cu mainile sau cu mintea, sa mestereasca ceva si sa vanda sau sa participe la un concurs de pian.  Atentie aici la factorii care pot submina acest proces – o bunica prea generoasa sau partenerul care da pe ascuns recompense exagerate. Rugati bunica sa-i depuna banutii intr-un cont de economii care s-ar putea sa insemne o facultate buna mai tarziu in loc de munti de plusuri azi.

5.       Sa economiseasca

Acesta e un muschi care trebuie exersat tot timpul. Incurajati-l sa-si stabileasca obiective indraznete pentru care sa economiseasca banuti. Amanarea recompensei imediate si gandirea pe termen lung sunt calitati care ii vor fi VITALE in viata. Tot pentru copiii mei am costruit acum 4 ani un sistem de 3 plicuri, fiecare cu importanta lui. Primul plic este cel de “Economii”, in care recomand copiilor sa puna 50% din banii pe care ii castiga sau ii primesc. Acest plic ii invata sa stabileasca obiective (o bicicleta, o tableta...), sa astepte si sa fie disciplinati.

                  

                  6.       Sa cheltuiasca

Pentru asta avem al 2-lea plic, cel de “Mici Cheltuieli” in care recomand copiilor sa puna 40%. Acestia sunt banutii lor de discretie pentru mici bucurii (jucarii, dulciuri, carti...) Acest plic invata copilul sa cheltuie inteligent, sa faca alegeri si sa ia decizii. Sa urmareasca valoarea si calitatea, sa faca greselile de 10 RON ca sa nu le faca pe cele de 10.000 EUR ca adult. Lasati-l sa cumpere “chinezarii” ca sa aprecieze calitatea, sa ramana fara bani ca sa inteleaga cumpatarea si faptul ca, uneori, banii se termina. Acestea sunt lectiile lui, nu i le luati.

7.       Sa daruiasca

Pentru asta avem al 3-lea plic, de “Fapte bune” in care punem 10%. Acest plic ajuta copilul sa se gandeasca si la ceilalti, dezvolta altruismul si generozitatea. Cu acesti bani va putea personal sa ajute un copil mai putin norocos. Va intelege atunci ca multi oameni au mai putin decat el, ca nu toata lumea traieste la fel si va aprecia mai mult ceea ce are. Aici e nevoie de contactul direct al copilului cu atmosfera unui orfelinat sau a unei familii sarace. Daca vrei un copil recunoscator si generos, aceasta e cea mai buna cale.

Concluzii

Adrian Asoltanie:

Multi parinti cu care ma intalnesc au senzatia ca juniorii lor “nu stiu pe ce lume traiesc” sau ca “sunt rupti de realitate”. Din pacate chiar noi i-am rupt de realitate si le-am creat o lume paralela in care jucariile si gadget-urile apar magic ca si cand ar fi Craciunul in fiecare saptamana. O lume in care nu gasim copiii saraci sau bolnavi. In care ciocolata apare cand pui botic sau umezesti putin ochii.

Ei bine, astea nu functioneaza in lumea reala. Si atunci, pentru ce lume ii pregatim pe copii nostri? Cred sincer ca educatia financiara nu este despre bani, ci despre viata. Copilul tau este foarte interesat de acest subiect. Ma intalnesc cu peste 2000 de copii in fiecare an la cursurile pe care le tin in scoli cu ocazia saptamanii ''Scoala Altfel''. Timp de 2 ore nimeni nu vrea sa iasa in pauza, sa bea apa, atentia e maxima. Ei vor sa invete regulile banilor. Le pot invata corect sau le pot prinde gresit de la colegi, vecini, internet... Semintele plantate gresit vor necesita ani de zile de greseli scumpe si lectii dureroase mai tarziu.

Treburi de oameni mici:

Lectia despre bani, nu este nici pe departe doar despre bani. Este despre echilibru si puterea exemplului, principii valabile in tot ceea ce traim si impartasim cu oamenii nostri mici.

Caut solutii la toate situatiile pe care le intampin in cresterea si educarea copiilor si ma sochez de gradul de nocivitate pe care-l descopar in propriul comportament pe care –l manifest firesc sau mai grav ca dovada de iubire.

Ii multumesc foarte mult dlui Adrian Asoltanie pentru aceasta lectie de viata.

Va rog sa-l contactati, gasiti datele pe site si pe pagina sa de Facebook.

Astept comentariile voastre aici si pe pagina noastra de Facebook.

6 factori de avut in vedere pentru dimineti fara stres in timpul scolii!

Primul nostru sondaj, referitor la gradul de stres identificat in relatia familiei cu scoala, a avut rezultatul scontat (17 voturi in unanimitate cu "da"scoala este factor de stres), desi speram sa fie parinti care sa voteze si cu ''nu''...

Stresul incepe de dimineata, cu pregatirea pentru scoala si serviciu iar reusita unei dimineti se poate traduce prin iesirea la timp din casa si cu zambetul pe buze, astfel incat toata familia sa aiba o zi buna, pentru ca "ziua buna se cunoaste de dimineata". In cei 2 ani de cand a inceput Radu scoala, nu pot sa spun ca nu am mai intarziat, dar incerc din rasputeri sa nu mai repetam acest lucru, desi mi se parea teribil de greu sa iesim toti 4 in acelasi timp (din toamna aceasta vom pleca cate 2 😏).

Mai jos gasiti cateva aspecte pe care le-am identificat si constientizat pentru un start bun al zilei, urmeaza sa le si aplic intocmai (partea cu micul dejun inca nu mi-a iesit):

1.      pregateste de cu seara tinutele; urmareste starea vremii si discuta cu copilul, in functie de vreme si orar tinuta pe care o va purta a doua zi, pentru a nu exista pareri diferite dimineata;

2.     tot seara trebuie pregatit si  pachetelul de mancat la scoala, impreuna cu copilul, pentru a evita varianta de a veni cu vreo idee dimineata;

3.      roaga-l sa-si faca ghiozdanul si verifica tot seara daca este pregatit conform orarului (de teme nu mai spun !!!);

4.      trezeste-te prima (primul) si fa-ti inainte de a cobori din pat o recapitulare, astfel incat lucrurile sa se desfasoare conform planului; este indicat ca adultii sa fie gata inainte de a trezi copiii (atentie cu aglomeratia la toaleta!);

5.     luati micul dejun impreuna si vorbiti fiecare despre proiectele sale din acea zi,  inclusiv de  activitatile copilului, atat cele de la scoala cat si cele din afara scolii;

6.      despartiti-va cu zambetul pe buze pentru ca va fi starea de spirit a tuturor pentru  intreaga zi!

Iulie, august, septembrie - 3 luni incarcate de istorie

''Pe aici nu se trece!''

Am vizitat ieri Mausoleul Eroilor de la Marasesti. Nu reusisem sa ajungem pana acum cu Radu desi mergem in medie de 24 de ori/an la bunici, dar, de regula plecam de acolo duminica foarte tarziu. Am gasit decor de sarbatoare, coroane de flori, pe 6 august fusese organizat un eveniment de amploare cu ocazia Centenarului.

Se implinesc 101 ani de la sangeroasele batalii de la Marasti, Marasesti si Oituz, duse pe frontul roman in primul razboi mondial in perioada iulie – septembrie 1917. Este greu sa descrii sentimentele care te incearca, ma uit pe poze iar si iar si nu pot sa nu fac o conexiune cu ce se intampla zilele acestea in tara noastra. Scriu mamici pe diverse grupuri de discutie si intreaba ce sa le spunem copiilor. Eu cred ca trebuie sa le vorbim despre unire in contextul Centenarului, despre Cuza, Mihai Viteazul si toti marii nostri eroi. Traim istoria si vor regasi aceste evenimente in manualele de istorie. Trebuie sa stie de patriotismul romanilor, de solidaritate si de principii.

Va recomand sa ajungeti la Marasesti, sa le aratati oamenilor mici monumentul soldatilor necunoscuti,  numele eroilor cazuti la datorie, busturile impunatoare ale generalilor, eroi adevarati apreciati si decorati pentru merite deosebite. Se vor conecta cu trecutul, vor capata increderea care ne defineste ca natie si-si vor insusi stima de tara si de neam. Diana a imbratisat statueta Mariucai – fetita de doar 12 ani din Haret  care a ajutat armata romana, transmitand din nucul din spatele casei date despre inaintarea nemtilor. Voi posta pe pagina de Facebook cateva fotografii.

Prezentul nu ne face cinste, dar, asupra viitorului trebuie sa decidem mai intelept!

Sa fim demni!

Ne-am apucat de fotbal! Tinuta de fotbalist nu e completa fara tunsoare speciala!

Radu a inceput f😊tbalul. Are deja sase antrenamente. Isi dorea de mult, dar ne-a luat ceva pana sa ne decidem, mai ales ca nu identificam niciun "microb'', nu-l intereseaza niciun meci din campionatul intern, interesul manifestandu-se la cote inalte in timpul campionatului mondial, Messi desi a plecat repede acasa a devenit idolul nostru. Bineinteles, ca a trebuit sa ne schimbam look-ul!

Recunosc ca ma atrage si pe mine foarte tare antrenamentul. Mi-ar placea sa merg si eu daca s-ar organiza pentru mamici, astept vreun pont va rog. Dar, ce ma determina cel mai mult sa-l incurajez este faptul ca e un sport de echipa. Treaba  asta cu "munca in echipa" despre care tot vor auzi oamenii mici dar sunt si destui oameni mari care inca n-o pot aplica, cred ca trebuie sa inceapa taman prin joaca, printr-un sport de echipa.

Si ceea ce incerc eu sa fac aici este despre echipa, asa ca va astept cu comentarii si sa urmariti pagina de facebook.😉

Vom mai relua subiectul despre sporturi individuale, sporturi de echipa. Copiii vostri ce sporturi practica?

BTS – back to school

Intoarcerea la scoala este o preocupare generala devenita un eveniment comercial de amploare, aproape de aceeasi insemnatate ca si Pastele sau Craciunul.

Implicatiile despre care am inceput sa vorbim in primul articol nu sunt numai de ordin psihologic ci si material. Deci, este timpul sa va faceti un buget daca inca nu v-ati apucat si sa bifati din timp cele necesare. Desigur ca exista si varianta de a le mai amana spre sfarsitului sezonului pentru a prinde reducerile, cu riscul de a nu mai gasi tot ceea ce va doriti. Pentru clasele primare, cred ca este recomandat sa asteptati prima sedinta cu parintii pentru a sti exact ce au nevoie copiii.

Revenind la partea psihologica, asa cum va spuneam in primul articol, sunt deja putin panicata si pentru ca venisem cu propunerea de a-i provoca pe oamenii mici la o discutie in acest sens, l –am "intervievat'' pe Radu. Nu mare mi-a fost mirarea cand dupa ce i-am spus ca mai este doar o luna pana la inceperea scolii, a exclamat ''Uraaa!" Da, pentru ca "este cool la scoala, mi-e dor de doamna, de fise'' (ii voi pregati cateva pentru saptamana viitoare :)), ''mergem in parculet cateodata, cand e de gluma e de gluma''. Eu ma bucur tare pentru reactia lui, dar voi reveni cu chestionarul dupa primele doua saptamani de scoala. Asta pentru ca imi amintesc ca eram tare speriata la modul general de intoarcerea la scoala, dar exista si o parte care ma incanta foarte mult - ca trebuia sa mi se cumpere hainute noi, rechizite si imi placea foarte mult sa mi le le pregatesc pentru prima zi. Asta poate e valabil pentru fetite, ma gandesc, pe cand  baietii, tipic, trateaza lucrurile intr-o maniera mult mai relaxata. 

Totusi, daca copiii vostri devin anxiosi din diverse motive, incercati sa va focusati pe aspectele pozitive ale inceperii scolii – cumparaturile, intalnirile cu colegii, povestirile din prima zi – unde au calatorit, ce au facut in vacanta.

Vacanta de vara sa dureze o vesnicie! sau "Ce mica e vacanta mare!"

Incep cu vacanta de vara, intrucat o consider bula de oxigen, sursa de energie vitala dupa un an provocator (clasa I). Am trecut deja de jumatatea vacantei si scoala se apropie cu pasi repezi, iar eu ca parinte imi doresc sa pot opri timpul in loc. Stiu ca suna pueril, sau poate a cliseu, dar chiar asta e sentimentul care ma incearca. Scoala ne-a schimbat ritmul, scoala copilului pentru parinti in tara noastra este un factor major de stres si in mod evident ma refer la institutie. Noi suntem la inceput, trecem (corect spus, ca toata famila "trece") in clasa a II-a si imi doresc foarte mult sa se schimbe ceva, sa se intample totul firesc, normal, intr-o maniera foarte relaxata si necompetitiva adaptata nevoii si capacitatii de invatare a fiecarui copil si focusata pe dezvoltarea abilitatilor fiecarui copil. As vrea sa stiu daca impartasiti aceeasi parere, cum v-a schimbat scoala viata si ce-am putea face ca lucrurile sa evolueze catre normalul din occident. Indicat ar fi sa raspundem si prin ochii copiilor, intrebandu-i sau provocandu-i la o discutie libera in acest sens. Totodata, pentru ca e inca vacanta astept sa ne povestiti cele mai tari aventuri pe care le-ati trait in aceasta vara alaturi de copiii vostri!