N-am avut
chef să mai scriu, de fapt să mai public, că de scris am tot scris
gânduri și gânduri, dar nu voiam să încep într-o nota negativă (anul - că-mi
tot venea să mă plâng de multe). Sună mai bine n-am avut chef decât n-am avut
timp, nu? Ce-i aia n-ai timp?! Nu există! Bun, dar gânduri, mii și mii de
gânduri au toate mamele. Da...și eu aleg să le scriu că parcă simt că le
îmbrac, nu le las așa goale. Și-mi și place mult să le scriu și toate mamele ar
trebui să-și găsească ceva de făcut cu plăcere, în timpul ală care nu mai
există :). Nu pentru noi, ci pentru că trebuie să ne încărcăm bateriile, să
funcționăm la maximum de turație pentru ai noștri. Păi ce s-ar fi întâmplat
dacă aș fi făcut și eu gripă? Eu îmi permit să nu mișc cel puțin 2 zile? Nuuuu!
Întâi ne punem noi masca de oxigen!
Ieri a fost ziua Dianei și ca prin minune ne-am putut bucura
de această zi după o săptămână de groază. Ne-am întors de la Sibiu duminică pe
27, după mini vacanța de 24 ianuarie. Magia celor 4 zile s-a risipit de când am
intrat în București. Imaginea apocaliptică dată de gheață și copacii învinși prevestea
o săptămână grea.
Duminică noaptea a debutat febra la Radu. Gripă de tip B
confirmată prin test. După reacția
pediatrului am înțeles că n-ar trebui să mă alarmez. Febră a făcut maximum 39 dar
scădea după administrarea antitermicului. Fără poftă de mâncare dimineața, dar
recupera pe parcursul zilei. Somn, la greu, ceaiuri, vitamina C, Hapciu
Solubil, Carmol Junior și marți seara era fresh. În tot acest timp și noi am
început un proces masiv de imunizare, mânată de teama că aș putea urma eu sau
Diana. Eu dormind cu Radu aceste 2 nopți, pentru că pe Diana am izolat-o și a
dormit cu tati.
Mi-a lăsat o zi de respiro, parșiva. Joi a debutat febra la
Diana și m-am înșelat având aceleași așteptări. Doar partea cu febra care
scădea la antitermic s-a păstrat. Virusul la Diana s-a instalat și la
stomăcel și tot ce mânca, vărsa. Este al
doilea episod mai grav al Dianei, a doua oară când face febră, prima dată s-a
întâmplat la începutul anului trecut. O distanță destul de mare, astfel că vă
închipuiți că nu era obișnuită cu medicamentele, nici cu ceaiurile, iar faptul
că nu mânca îmi amplifica agonia. Riscul de deshidratare era uriaș, deși băuse
foarte multă apă (cică apa nu ajută la hidratare în această situație), așa că
mi-am zis că dacă n-o fac să mănânce, va trebui să o ducem la urgențe. Nu aveau
trecere la ea nimic din ce-ar putea fi recomandat după episoadele de vomă – nu
tu supă, nu tu brânzică, nici măcar pâine prăjită. Știam că trebuie să fie ceva ce
nu poate să-mi refuze, așa că i-am dat gogoși. În jumătate de oră am făcut
gogoși cu iaurt (cu lingura- rețeta Jamilei) și cu ceai de mentă administrat
cu seringa de la antitermic, am trecut cu bine fără vomă prima noapte. A doua zi
nu a mai mâncat. Săruri de rehidratare nu acceptă, așa că am fost nevoită să-i dau
între episoadele de vomă apă în care am adăugat zeamă de lămâie, miere și
puțină sare. Antiviralul nu ne ajuta, iar în weekend n-am găsit niciun sprijin
de specialitate – din varii motive, dar se mai întâmplă din păcate. M-am gândit
eu așa (experiența de 9 ani de mamă poate) că stomăcelul acela mic dat peste
cap de la episoadele agresive de vomat, ar avea nevoie de Linex să se refacă. Și bine
m-am mai gândit și mi-a confirmat și prospectul. Ca o paranteză, pentru că m-am
gândit la 9 seara, l-am cumpărat de la Sensiblu cu 43 lei, costa 52 lei fără
card de fidelitate (adică acel card prin care ei au acces la un istoric, la datele
tale, pentru care ar trebui să ne facă reduceri reale). Duminică n-a mai vomat și a început să apară
senzația de foame, dar era foarte slăbită și cu stare de somnolență. 3 zile de
liniște, fără cântece, fără dansuri, fără țipete și alergări sunt un coșmar
pentru părinți, nu? Noi nu vrem liniște în casă!
Eu acum mă întreb cine-i vinovat? Când există victime, tot
timpul se caută vinovații, nu? Cine-i vinovat dacă ăla care e live pe Facebook
la volan pe autostradă intră în tine? Mortul, nu? Eu sunt vinovată că mi-au
făcut copiii gripă? Posibil, pentru că l-am dus pe Radu la școală. La școală, unde
erau copii care poate se întorseseră după cele două zile dacă le –a trecut
febra, nu? Că părinții trebuia să se întoarcă la serviciu și scutire medicală
sau aviz de intrare în colectivitate de la medic oricum nu se cere. Că doar
dacă nu le declarăm ele nu există. Ele fiind toate problemele! La mall nu i-am
dus, deci nu sunt vinovată. S-a mai dus cineva la mall? Or fi dat faliment
ăștia, mai ales unde ținta sunt familiile cu copiii atrași permanent prin
locuri de joacă și activități interactive. Unde am greșit pentru că nu vreau să
mai trec prin asta în viitor!
